O scurtă istorie a Imunității

Ce este imunitatea?

Imunitatea este un sistem de apărare natural al organismului nostru, care ne protejează împotriva bolilor și infecțiilor. La începutul secolului al XVIII-lea, o doamnă din nobilimea engleză, Mary Pierrepont, a început să se intereseze de o metodă locală de prevenire a variolei, care implica zgârierea pielii cu bucăți din crustele infectate. Aceasta a fost o formă timpurie de vaccinare, care, deși a avut unele succese, prezenta un risc ridicat de infectare. Căutarea unei metode eficiente de prevenire a continuat, mai ales în contextul în care variola provoca milioane de decese în Europa.

Câțiva ani mai târziu, Edward Jenner, un doctor de tară englez din comitatul Gloucestershire, a remarcat ca lăptăresele care contactaseră boala infecțioasă a vacilor (o afecțiune minoră care provoca apariția petelor pe mâini) aveau o rezistentă ridicată la variolă. În 1796, I-a vaccinat pe un băiat cu o mostră pre-luatã din leziunile eruptive (pustule) ale vaccinei vacilor (cowpox), apoi, într-un experiment care a provocat o mare controversa in acea vreme, i-a vaccinat de mai multe ori cu virusul variolei, fără a-i provoca boala!

Deloc surprinzător, această demonstrație dramatică a făcut ca multi oameni să vină la casa de la tară a lui Jenner în căutarea vaccinului, iar succesul tratamentului sau pentru prevenirea variolei a deschis drumul pentru dezvoltarea la nivel mondial apentru dezvoltarea la nivel mondial a programelor de vaccinare pe care le vedem astăzi.

În perioada romană, doctorii se confruntau cu provocări majore în ceea ce privește epidemii care decimau populația. Deși erau conștienți de impactul acestor boli, nu au reușit să descopere adevărata cauză a lor. Teoria „germenilor”, care este fundamentală pentru înțelegerea infecțiilor de astăzi, nu a fost acceptată decât mult mai târziu, abia în jumătatea secolului al XIX-lea.

Un pas important în această direcție a fost realizat de italianul Agostino Bassi, care a demonstrat că boala viermilor de mătase era provocată de microorganisme. Deși la prima vedere părea o descoperire fără legătură directă cu sănătatea umană, cercetările sale au pus bazele pentru viitoarele revoluții în domeniul microbiologiei.

Ulterior, cercetători de renume precum Pasteur, Robert Koch, Joseph Lister și Paul Ehrlich au continuat să dezvolte aceste idei, transformând complet înțelegerea noastră asupra bolilor infecțioase și a modului de a le combate. Aceste progrese au dus la îmbunătățiri semnificative în medicina modernă, salvând milioane de vieți.

Astăzi, cercetarea asupra bolilor infecțioase se desfășoară pe două direcții principale. Prima se concentrează pe studiul microorganismelor patogene – adică acele germeni care cauzează boli – și pe dezvoltarea substanțelor chimice capabile să le distrugă. A doua direcție vizează natura sistemului nostru imunitar, explorând cum putem stimula capacitatea organismului de a rezista în fața infecțiilor.Această dublă abordare ne ajută să înțelegem mai bine cum funcționează bolile și cum putem preveni și trata infecțiile, avansând astfel spre un viitor mai sănătos și mai sigur. Cu fiecare descoperire, ne apropiem tot mai mult de înțelegerea complexității vieții și de protejarea sănătății noastre.

Louis Pasteur, un nume emblematic în istoria medicinei, a adus contribuții esențiale la înțelegerea bolilor infecțioase. Împreună cu contemporanii săi, precum Antoine Béchamp, Claude Bernard și Max von Pettenkofer, a pus bazele unei perspective mai holistică asupra sănătății. Acești gânditori au subliniat că microbii nu sunt singurii vinovați de apariția bolilor, ci mai degrabă agenti care interacționează cu „terenul” sau starea generală a organismului. Așadar, sănătatea nu depinde doar de absența microorganismelor, ci și de puterea sistemului nostru imunitar.

Ce face sistemul imunitar

Sistemul imunitar este un adevărat erou al organismului nostru, având rolul de a ne proteja împotriva microorganismelor dăunătoare și a elementelor străine. Este baza pe care se fundamentează vaccinarea, ajutându-ne să ne pregătim în fața bolilor și să ne menținem sănătoși. De asemenea, sistemul imunitar joacă un rol esențial în combaterea cancerului, identificând și distrugând celulele anormale care pot deveni periculoase.

Cu toate acestea, uneori reacțiile imunității pot fi problematică. Atunci când sistemul nostru reacționează exagerat la substanțe inofensive, pot apărea alergii, cum ar fi rinita alergică sau astmul, care ne pot afecta calitatea vieții.

Când sistemul imunitar este slăbit, așa cum se întâmplă în cazul imunodeficiențelor ca SIDA, organismul devine vulnerabil la infecții. Pe de altă parte, în unele situații, sistemul imunitar poate confunda celulele sănătoase cu invadatori, ducând la apariția bolilor autoimune, precum artrita reumatoidă sau lupusul eritematos sistemic (LES).

Sistemul imunitar joacă un rol esențial în menținerea sănătății noastre, având capacitatea de a ne proteja de o varietate de agenți patogeni, cum ar fi bacteriile, virusurile și ciupercile.

Acesta funcționează prin două tipuri principale de imunitate: activă și pasivă.

• Imunitatea Activă implică celulele și substanțele chimice de apărare ale organismului care luptă împotriva bacteriilor, virusurilor, ciupercilor și paraziților. Aceasta poate fi stimulată prin vaccinuri, care ajută organismul să dezvolte o reacție imunitară specifică.
• Pe de altă parte, Imunitatea Pasivă se referă la anticorpii pe care îi primește fetusul de la mamă, dar și la tratamentele cu anticorpi predefiniți, proveniți de la alți oameni sau animale. Aceasta oferă protecție temporară, dar nu implică o reacție activă a sistemului imunitar.
• Deși sistemul imunitar este esențial pentru sănătatea noastră, uneori poate deveni supraactiv sau subactiv.
• Supraactivitatea se manifestă prin alergii, hipersensibilitate la substanțe externe, autoimunitate sau reacții adverse la transfuziile de sânge, cum ar fi incompatibilitatea Rhesus. Aceste condiții pot provoca disconfort și pot necesita tratamente specifice pentru a gestiona simptomele.
• Pe de altă parte, Subactivitatea sistemului imunitar poate duce la imunodeficiențe, care pot fi moștenite sau dobândite, cum ar fi cele asociate cu infecția cu HIV, expunerea la medicamente, radiații sau substanțe toxice din mediu. Aceste afecțiuni fac organismul mai vulnerabil la infecții și boli, ceea ce subliniază importanța menținerii unui sistem imunitar sănătos.